Rugăciunea către Dumnezeu vindecă

M. L. V, Iaşi

453

Vreau să spun că eu simt că atunci când facem consacrarea pentru posturile pregătitoare acestei acţiuni, noi intrăm de fapt într-un spaţiu sacru şi într-un timp sacru, cel puţin aşa a fost pentru mine anul trecut, şi în acest spaţiu sacru şi timp sacru au avut loc, în cazul meu, trei vindecări spontane. Eram integrată la concursul de Miss şi aveam palpitaţii. Toată vara am fost pe la medici şi am fost chiar monitorizată cu un aparat timp de 24 de ore. Aveam sute de palpitaţii extrasistole în 24 de ore (am hârtiile acasă), dar nu exagerat de mult, mi s-a spus că nu este enorm, dar aveam în jur de 500. Nu am stat degeaba. Am făcut tot ce am putut. Dar vindecarea s-a produs înaintea evenimentului de anul trecut, dar eu deja simţeam că sunt într-un câmp special şi după o acţiune pe care am întreprins-o cu Marea Putere Cosmică Bhagalamukhi, care a fost şi guvernatoarea taberei de anul trecut, pe stradă, în faţa unui restaurant de lângă cortul galben, a venit o lumină imensă în pieptul meu şi am simţiti că este gata, că m-am vindecat. Şi din momentul acela, de la 500 de extrasistole în 24 de ore, nu am mai avut nici măcar una timp de un an de zile. De atunci nu am mai avut aşa ceva. 

În timpul evenimentului de anul trecut am suferit de frig, pentru că nu am fost destul de bine pregătită, şi chiar mi-am băgat picioarele într-un rucsac şi aşa am făcut meditaţia şi mi-era aşa de frig…, dar am zis că eu nu plec de aici, chiar de-ar fi ultima meditaţie pe care aş face-o şi am răbdat trupeşte frigul, dar sufletul, de când a început meditaţia, pur şi simplu s-a expansionat. Am înglobat spaţiul din tabără şi am ajuns într-un spaţiu cu o deschidere imensă. Vedeam mai mult decât la 360 de grade în jurul meu şi spaţiul acela era atât de pur şi se vedeau foarte multe entităţi angelice, de toate felurile, unele mai luminoase, altele mai mari, erau sute, mii şi ne asistau. Central era o poartă şi eram foarte curioasă ce era după poarta aceea, dar uşa nu s-a deschis. Poate se va deschide cândva. Şi, atunci cu vindecarea aceea de care am zis, cu palpitaţiile, a început de fapt desfacerea unui lanţ karma-ic. La următoarele două vindecări, nu intru acum în amănunte, pentru că sunt foarte multe conştientizări şi din viaţa aceasta şi din vieţile anterioare…. Următoarea a fost legată de genunchi. Venisem în tabără şi cu apă la un genunchi. Nu puteam să fac multe mişcări fără să se umfle genunchiul şi mă şi durea, dar nu foarte tare. Apa era la genunchi, încât după vreo 6-7 luni de zile doctorul mi-a spus că trebuie să mă operez, pentru că după 7 luni nu se mai resoarbe în mod natural. Nu aveam nici un chef să fac vreo operaţie. Atunci am început să mă rog cu adevărat la Dumnezeu şi am făcut tot ce am ştiut de la Yoga şi 1-2 săptămâni nu mai aveam apă la genunchi, dar mi se pare tot aşa, o vindecare miraculoasă. Am stat 7 luni cu apă la genunchi şi dintr-o dată, în 1-2 săptămâni l-am rugat pe Dumnezeu şi El mi-a luat apa. 

A treia vindecare a fost legată de mâini. Am făcut o mişcare greşită şi nu mai puteam… Am fost la doctor, dar mi-au zis că nu se vede absolut nimic, dar eu nu puteam să fac niciun efort, nu puteam nici să deschid aragazul. Nu puteam să fac mai nimic. După aceea şi cu mâna cealaltă, nu ştiu… Apoi am călcat strâmb şi o gleznă mi s-a sucit. Asta face parte din acelaşi lanţ karma-ic, aparent fără un motiv. Am făcut tot ce am ştiut ca să mă refac, dar nu a mers absolut nimic. Şi când nu am mai putut, l-am rugat pe Dumnezeu: „Doamne, ajută-mă să mă vindec! Ajută-mă!“ Şi a coborât de undeva de sus foarte multă energie şi parcă ducea viaţă şi putere în mâini şi în clipa aceea nu am mai avut absolut nimic. 

Acestea sunt cele trei vindecări care cred că sunt cauzate de intrarea mea în acel spaţiu sacru şi timp sacru, care a început cu consacrarea pentru pregătire.