Doresc să relatez despre o ameliorare şi despre o vindecare care au avut loc după participarea mea la Evenimentul excepţional de anul trecut, din 6 septembrie 2015.
Am să mă refer mai întâi la ameliorare. Eram extrem de sensibil la curent. Desigur, nu mă refer la curentul electric, ci la curentul de aer dintr-o încăpere, astfel încât stăteam totdeauna în cameră cu geamurile închise. Era extrem de deranjant, de exemplu, pentru prietenii care veneau la mine vara, afară fiind 35 de grade, faptul că la mine uşa, geamurile erau închise ermetic. Ştiind că am această sensibilitate, am rămas surprins să constat după participarea la evenimentul excepţional de anul trecut că la mine a început un proces de ameliorare, astfel încât în momentul de faţă, chiar în camera în care locuiesc nu mai trebuie să ţin geamurile închise. Anul trecut, dacă de exemplu colegul meu de cameră deschidea geamul în încăpere, eu îmi puneam fesul pe cap, asta chiar vara, după-amiaza, chiar când soarele bătea în geam. Dormeam întotdeauna cu geamul închis. Colegul meu m-a suportat aşa cum eram. Însă, după ce am participat la evenimentul excepţional am constatat că la mine a avut loc un proces de ameliorare, astfel încât am observat cu bucurie că în acest an am putut să stau în cameră cu geamul deschis şi chiar să dorm cu geamul deschis.
Am să mă refer acum la vindecare. Îmi venea foarte greu să ţin un post negru. Am ţinut posturile cele de 49 de zile, câteva dintre ele, de obicei consacrarea era sâmbătă noaptea, la ora 2, duminică după amiază începea durerea de cap. Ea revenea în fiecare duminică. Durerea era din ce în ce mai puternică, ajunsesem să mă doară capul duminică toată noaptea, luni mă duceam la serviciu, mă durea capul îngrozitor, de obicei durerea începea să se estompeze luni seara. S-a agravat. Durerea începea duminica şi de acum terminam marţea. Lunea nici nu mai eram capabil să mai lucrez la serviciu, nici marţea, în prima parte a zilei. Am început să iau antinevralgic. La început ceda la un antinevralgic, apoi la două, după aceea mi-a spus cineva: „Ce rost are? Ce fel de post este acesta, dacă tot iei antinevralgice?“. Astfel încât am renunţat la post. Anul trecut s-a anunţat pentru Eveniment că este bine dacă reuşim să facem 12 zile de post negru. Nu am ţinut. Mi-am spus că nu am să stau toată tabără să merg ţinându-mă de cap. Am ţinut numai postul din ziua respectivă, a Evenimentului, după care s-a anunţat iar Evenimentul la Herculane.
Acum am zis că nu am încotro, nu sunt în tabără, hai să ţin cele 12 zile, chiar mi-am zis că am să ţin sâmbătă, mă va durea capul duminică, luni şi de marţi am să pot să lucrez la serviciu. Spre surpriza mea, a venit prima zi de post, am ţinut-o, nu m-a durut capul deloc. Eu aşteptam durerea. Era după amiază, aşteptam să vină durerea. Nu a venit. Mi-am zis iniţial că a fost o întâmplare.
A doua zi de post, la fel. Spre surpriza mea, toate cele 12 zile de post m-am simţit perfect, normal, am ţinut şi în cursul săptămânii, nu mă mai întâlnisem cu un asemenea fenomen, era nou pentru mine. Antinevralgicele stăteau frumos în sertar, nu le-am mai folosit. Iniţial am crezut că a fost o susţinere deosebită pentru zilele respective de post. S-au terminat cele 12 zile şi am zis să postesc şi în alte duminici. Şi nu am avut nici atunci nici cea mai mică problemă.
Două remarci vreau să fac, în sinteză.
Prima este legată de faptul că pentru mine această dispariţie a durerilor de cap a fost efectiv o vindecare bruscă. Îmbunătăţirea situaţiei mele nu a trecut nici măcar prin etape gradate, aşa cum m-aş fi aşteptat, astfel că durerile să se fi diminuat gradat, să fi fost prezente pentru perioade mai scurte de timp sau să se fi estompat ori să fi fost mai puţin puternice. Nimic din toate acestea. Pur şi simplu au dispărut brusc.
Un al doilea aspect este legat de lipsa mea de credinţă, pentru că până şi după 12 zile de post, continuând să postesc, eu tot aşteptam să apară durerea, care însă din fericire nu a mai venit.
Mulţumesc.
