O vindecare miraculoasă de crizele unei boli considerată incurabilă de medicina modernă

D. C. D, București

101

Sub imbodul trăirilor profunde pe care le-am avut în cursul acestui eveniment am venit să relatez, să aduc mărturie despre o vindecare miraculoasă a unei boli considerate incurabilă care mi s-a petrecut mie. Aș vrea să spun în primul rând câteva cuvinte despre trăirile pe care le-am avut în decursul acestui eveniment care pentru mine a fost excepțional. Particip încă de la primul eveniment, din anul 2015, la aceste spirale, însă acesta pentru mine a fost extraordinar. M-am rugat intens, cu ardoare la Dumnezeu să își reverse Grația Sa asupra mea și să mă vindece de afecțiunile pe care încă le mai am sau pe care le-am avut și la un moment dat am simțit că am fost identificată, unită cu putere cu o stare de sănătate perfectă, cu un fel de arhetip al acestei stări, cu un fel de comuniune profundă chiar cu Atributul Dumnezeiesc al Sănătății Dumnezeieşti.

Am simțit că mi se purificau și pur și simplu mi se vindecau diverse boli sau afecțiuni la diverse nivele ale ființei mele. Acest proces era foarte complex și m-a copleșit. Am simțit că suntem fiecare dintre noi făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Am simțit că această stare de sănătate perfectă înseamnă să ne identificăm cu această stare originară, primordială și să fim în comuniune cu Dumnezeu permanent. Am simțit pe tot parcursul acestui eveniment o comuniune copleșitoare cu Dumnezeu, o revărsare de grație și har divin și revărsarea Duhul Sfânt asupra mea și am simțit imboldul puternic să vin să vă relatez despre vindecarea care mi s-a petrecut.

Până la vârsta de 14 ani am fost un copil și adolescent perfect normal, am fost integrată în foarte multe activități, am avut note foarte bune la învățătură, însă după ce am terminat clasa a 8-a și am dat admiterea la liceu, în vacanța respectivă, aflându-mă la bunici, într-o duminică am fost la pădure împreună cu rudele și a doua zi de dimineață când m-am trezit nu mai vedeam deloc cu ochiul stâng, eram paralizată pe partea stângă (hemipareză) și în scurt timp am căzut în comă. Rudele mele nu au știut ce să facă, m-au dus repede la spital, nici doctorii nu au știut ce s-a petrecut, m-au trimis la Iași, de la Iași au spus că nu mă pot ajuta, că trebuie să vin în București. Am fost adusă cu un avion în București, cu un bombardier militar. La București mi s-a spus că nu pot fi operată. Am primit recomandarea să fiu trasferată la Viena, însă niciun medic nu a vrut să semneze pentru transferul meu acolo, pentru că au spus că voi muri pe drum, astfel încât părinții mei, deși aveau posibilități materiale, erau neputincioși, nu aveau ce să facă, eram în comă. M-am trezit din comă după câteva zile. Părinții mei se rugau.

Această afecțiune s-a produs pentru că mi-a explodat un vas de sânge în creier, am avut hemangiom în partea parietală și occipitală a emisferei cerebrale drepte, astfel că eram paralizată pe partea stângă, nu mai vedeam cu ochiul stâng. Emisferele coordonează invers părțile trupului.

Un medic de la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni a spus că el mă poate opera. Acesta fiind singura șansă, părinții mei au fost de acord. Operația a decurs bine, a durat 6 ore. La finalul acestei operații m-am trezit cu capul tăiat la propriu. Dacă mișcam capul auzeam lichidul cefalorahidian mișcându-se în capul meu. De asemeni este o priveliște teribilă în aceste spitale. Copiii mor foarte mulți dintre ei în urma acestor operații care au ca urmări pierderea memoriei, pierderea limbajului, nu mai știi să mergi sau nu-ţi mai coordonezi mișcările. Nu am avut niciun fel de astfel de sechele, însă din cauza cicatricii foarte mari am început să fac anumite crize de epilepsie (grand mal). Nu am epilepsie, dar în urma acestor operații, din cauza cicatricii extinse am început să fac astfel de crize care se manifestă foarte urât și violent, în sensul că îmi pierdeam cunoștința, cădeam la pământ, făceam convulsii, trebuia ca cineva să mă însoțească permanent, să fie cu mine, să aibă grijă să nu îmi mușc limba, să nu îmi înghit limba, puteam să mor în orice astfel de criză.

Medicii mi-au dat un tratament alopat pe bază de tranchilizante. Luam carbamazepin, obținut cu foarte mare dificultate din Germania de părinții mei, care și plăteau foarte scump acest medicament. Chiar dacă luam acest medicament, oricum făceam crize cam o dată pe săptămână. Acest medicament este foarte puternic. Eram permanent ca și cum aș fi fost drogată, cu ochii coborâți pe jumătate. Nu apreciam corect distanțele, nu îmi coordonam mișcările, mă loveam de diverse obiecte, nu puteam merge nicăieri singură, decât însoțită. În mulțimi mari de oameni sau la zgomote puternice sau la lumină puternică făceam criză imediat. Nu aveam voie să fac sport, să citesc, să învăț foarte mult. Această situație a continuat 8 ani, timp în care am luat acest medicament. Doctorii îmi spuneau că nu îmi vor scoate acest tratament decât dacă nu mai fac crize timp de doi ani, ori eu făceam săptămânal, mă trezeam la urgență. Dacă mergeam undeva, cădeam pe stradă și oamenii mă duceau la urgență. A fost foarte dificil. Nimeni, nici măcar părinții mei nu au crezut că voi mai fi vreodată o ființă normală.

Un efect secundar al acestui medicament este că afectează formula sangvină. Eu îmi făceam frecvent analizele și doctorița care îmi făcea aceste analize s-a speriat la un moment dat și a spus că dacă mai iau medicamentul respectiv voi face leucemie. În acel moment mi-am dat seama că dacă nu fac ceva, voi muri, pentru că pe de o parte era epilepsia, dacă nu luam medicamentul, pe de altă parte leucemia, dacă îl luam. Atunci am avut o stare de luciditate, cât eram de drogată sub medicație. M-am rugat intens la Dumnezeu să mă ajute și am spus că eu voi face orice este necesar ca să trăiesc și să fiu sănătoasă, atât cât se poate. Din acel moment am început să caut, am găsit un afiș al cursului de Ayurveda și astfel am ajuns la cursul de Ayurveda și apoi la cursul de yoga.

Lectorul respectiv de Ayurveda mi-a recomandat să iau plante medicinale pentru această afecțiune. Chiar Ghidul spiritual, la care am fost și i-am cerut sfatul, m-a trimis la un medic care mi-a oferit un amestec de astfel de plante medicinale, pe care am început să îl iau și după atâția ani de convalescență și de crize groaznice am început să fac crize mult, mult mai rar, care apoi s-au estompat și nu am mai făcut o astfel de criză de cel puțin 4 ani, ceea ce pentru mine este cu adevărat miraculos.

De asemeni, datorită participării la cursurile acestei școli de yoga am la ora actuală o stare de sănătate foarte bună, consider eu. Pot să realizez postura Shirshasana timp de multe minute, ceea ce consider că este ceva miraculos pentru o persoană cu două operații pe creier. De asemeni sunt integrată în societate, am o carieră chiar performantă. Dacă nu aș fi participat la activitățile acestei școli de yoga, cu siguranță nu aș mai fi trăit.

De curând, printr-un fel de joc al sorții, am ajuns să îmi refac analizele, am făcut tomografie și diverse radiografii la cap după foarte mulți ani și, spre bucuria mea, doctorul care mi-a făcut aceste analize mi-a spus că sunt perfect sănătoasă.

La 8 luni după prima operație pe creier a fost necesar să mai realizez o operația pe creier, pentru că doctorii am descoperit la niște analize că mai era un astfel de vas sangvin care era în pericol foarte mare să se spargă și au vrut să îl opereze înainte de a se sparge. Operațiile le-am făcut la vârsta de 15 ani. La a doua am fost mai conștientă, țin minte când m-au ras pe cap, când au desenat pe unde să taie. Au fost niște experiențe foarte dure. Boala este considerată incurabilă în medicina alopată. Am studiat diverse tratate, pentru că eram disperată să mă vindec, și scrie foarte clar că este o boală de etiologie necunoscută și în consecință nu se cunoaște nici tratamentul.

Fără această școală de yoga, fără îndrumarea Ghidului spiritual și fără tratamentul pe care mi l-a dat, fără să particip la aceste Spirale, această vindecare treptată a bolii mele, pe care sper că nu o mai am, nu ar fi fost posibilă. Am simțit foarte clar în timpul acestei meditații că avem o foarte mare șansă că participăm la aceste Evenimente excepționale, cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, în Dumnezeu, întru Dumnezeu.

Vă mulțumesc foarte mult.